vineri, 15 noiembrie 2024
Studiul OSP privind opțiunile școlare ale elevilor claselor a VIII-a pentru admiterea în învățământul liceal și profesional pentru anul școlar 2025-2026
miercuri, 17 aprilie 2024
Broșura ” Pași spre viitor ” , Resurse psihoeducaționale pentru elevi și părinți utile în orientarea școlară și profesională a elevilor de clasa a VIII-a
luni, 15 ianuarie 2024
Studiul OSP 2024-2025
miercuri, 22 noiembrie 2023
PROGRAM DE PREVENIRE A VIOLENȚEI ȘI A INFRACȚIUNILOR ÎN MEDIUL ȘCOLAR - ” ÎMPREUNĂ PRINDEM CURAJ”
Ministerul Educației invită unitățile de învățământ preuniversitar să inițieze proiecte de prevenire a violenței și a infracțiunilor în mediul școlar în cadrul Programului de prevenire a violenței și a infracțiunilor în mediul școlar „Î𝐦𝐩𝐫𝐞𝐮𝐧ă 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐝𝐞𝐦 𝐜𝐮𝐫𝐚𝐣”.
Ordin nr. 6.631/10.11.2023 pentru aprobarea Programului de prevenire a violenței și a infracțiunilor în mediul școlar „Împreună prindem curaj” și pentru alocarea sumelor provenind din Mecanismul național de susținere a prevenirii criminalității
Formulare (fișiere editabile: formular de înscriere formular de raportare):
CALENDARUL PROGRAMULUI
Înscrierea unităților de învățământ:
termen limită de înscriere 10 decembrie 2023
La sediul CJRAE TULCEA, str. Gloriei, nr. 6, et. 2 se acordă consultanță și suport pentru completarea fișei de înscriere în proiect și informații suplimentare solicitate de unitățile de învățământ în perioada 22 nov. – 8 decembrie 2023:
Program CJRAE : Luni - Joi: 08:00 - 16:30 și Vineri : 08:00 - 14:00;
Contact:
Telefon : 0240.511.300
Email: cjrae.tulcea@yahoo.com
miercuri, 25 octombrie 2023
,,O lume fără frică !" - Proiect educațional
,,Viitorul meu de vis !" - Proiect educational
,,Pagină din cartea vieții ! " - Proiect educațional
,,Trăiește-ți viața !" - Proiect educațional
vineri, 19 mai 2023
PROGRAM DE ORIENTARE ȘCOLARĂ ȘI PROFESIONALĂ A ELEVILOR DE CLASA A VIII-A ”PAȘI SPRE VIITOR”
Program dedicat elevilor de clasa a VIII-a din județul Tulcea în vederea alegerii traseului educațional și integrării pe piața muncii. Programul cuprinde studiul opțiunilor OȘP realizat în perioada noiembrie - decembrie 2022, testarea aptitudinală pe platforma electronică AMN.RO, Ziua Națională a Meseriilor din 11 Martie 2023, Târgul Meseriilor, respectiv Târgul Ofertelor Educaționale desfășurate în perioada aprilie - mai 2023.
vineri, 20 ianuarie 2023
Studiul OSP pentru anul școlar 2023 - 2024
luni, 22 martie 2021
Studiul OSP 2021, Centrul Județean de Asistență Psihopedagogică Tulcea
luni, 16 mai 2016
vineri, 15 aprilie 2016
vineri, 25 martie 2016
Activitate metodică - Strategii de intervenție a profesorului consilier școlar în managementul clasei de elevi (25.03.2016)
vineri, 29 ianuarie 2016
Activitate metodică cu tema: Stresul școlar - modalități de intervenție psihopedagogică
marți, 22 decembrie 2015
Studiul OSP 2015
luni, 9 noiembrie 2015
Valorile în şcoală şi societate. Modele de reuşită în imaginarul adolescentin
Centrul Judeţean de
Resurse şi Asistenţă Educaţională Tulcea
Centrul Judeţean de
Asistenţă Psihopedagogică Tulcea
VALORILE ÎN ŞCOALĂ ŞI
SOCIETATE. MODELE DE REUŞITĂ ÎN IMAGINARUL ADOLESCENTIN
<studiu socio-psiho-pedagogic , anul şcolar 2015 –
2016>
Autor,
Profesor consilier
şcolar Daniel Acsente
1.
|
Argument
|
Dezideratul
ce animă prezenta lucrare este de a
explora universul adolescentin din perspectivă sociologică , de a analiza vârsta
psihologică menţionată din punct de vedere populaţional-statistic, pe un palier definitoriu al ei: cristalizarea
sistemului de valori.
Studiul
se pliază pe caracterul sintetic al ariei curriculare Consiliere şi Orientare (care reuneşte abordarea pedagogică cu cea
sociologică şi psihologică). Această sinteză are ca nucleu central perspectiva
sociologică, dar anumite aspecte şi obiective sunt tratate şi cu concepte şi
noţiuni din universul psihopedagogic.
Obiectivul
principal urmărit este de a contura câteva modele de reuşită socială existente
în imaginarul adolescentin prin agregarea acestora din parametrii socio-valorici
culturali exploraţi şi analizaţi la acest contingent de vârstă.
În
acest scop am ales sondajul Values Survey Module (Hofstede), care este
standardizat, consacrat și disponibil gratuit pentru cercetarea academică , pe
care l-am tradus împreună cu partea relevantă a manualului de aplicare; acest
chestionar se pliază bine pe tema aleasă, având șase dimensiuni de explorare a
valorilor unei culturi, iar rezultatele cercetării pot fi corelate și analizate
și în contextul unei paralele cu universul mai larg cercetat de Hofstede.
Cele şase dimensiuni sunt Raportarea la Putere , Individualism vs. Colectivism, Masculinitate vs. Feminitate, Evitarea Incertitudinii , Orientare pe Termen Lung vs. Orientare pe Termen Scurt, Permisivitate vs. Austeritate.
Selectând
ca subiecți elevii claselor a XII - a liceu și a XI - a învăţământ
profesional , niveluri terminale, i-am considerat drept una dintre cele mai relevante populaţii
adolescentine în cercetarea modelelor de reușită datorită faptului că, sub
presiunea integrării iminente în viața socială, foarte probabil, l-a această
categorie s-a cristalizat un model al reușitei sociale.
Combinând
cei şase parametri valorici vom putea face consideraţii şi analize asupra a şase modele de reuşită socială corespondente subseturilor populaţionale definite de variabila de sex şi categoriile filierelor de
studiu (teoretică, tehnologică şi
vocaţională).
De
asemenea, aşa cum am mai menţionat, vom urmări şi poziţionarea culturală
autohtonă, la acest segment de vârstă, în atlasul valoric hofstedian, încercând
să tragem concluziile sociologice relevante unui demers de consiliere
educaţională.
1.1.
|
Adolescenţa - definirea vârstei şi a provocărilor ei
|
Aşa
cum este definită de literatura de specialitate (Sion, 2007) , adolescenţa
reprezintă o etapă de tranziţie ce face legătura între stadiul de copil şi cel
de adult. Ieşirea din copilărie şi transformarea într-o persoană matură înseamnă
de multe ori presiuni suportate cu greu, ce pot atrage după ele adevărate
furtuni intrafamiliale. Perioada adolescenţei e marcată de probleme specifice.
Acum e momentul stabilirii identităţii de sine, cu clarificarea elementelor
sale componente: fizică, sexuală, vocaţională, moral - spirituală.
Din punct de vedere fizic, începând de la
pubertate (pe care unii autori o consideră substadiu al adolescenţei) au loc
modificări constituţionale, cu creşteri in înălţime şi greutate, creşteri
osoase şi musculare nu întotdeauna concordante, ceea ce uneori înseamnă o
dizarmonie în aspectul general care determină preocupări deosebite legate de
corpul aflat în dezvoltare, sentimente de nemulţumire, conflicte în încercarea
de acceptare a unei noi imagini. Deşi aparent minore, dificultăţile pot deveni
adevărate probleme existenţiale. Acestor schimbări li se adaugă modificările
hormonale, cu rol în maturizarea biologică. Apar transformări ale caracterelor
sexuale primare si apar caracterele sexuale secundare, specifice fiecărui gen.
Modificările fizice cu care se confruntă adolescentul presupun un efort foarte
mare de adaptare al acestuia. Spre sfârşitul adolescenţei, disproporţiile se
ameliorează şi dispar, lucrurile se echilibrează, metamorfoza se desăvârşeşte,
lăsând tânărului adult un corp format, cu trăsături bine definite ale chipului,
formând astfel o clară identitate fizică.
În
acelaşi timp se finalizează şi etapa de maturizare sexuală. Dacă primele
impulsuri sexuale seamănă deruta în mintea şi corpul adolescentului, odată cu
câştigarea controlului asupra acestora şi odată cu stabilizarea funcţionării
hormonale, intrarea în următoarea etapă a vietii, cea de adult, înseamna şi
stabilirea identităţii sale sexuale. Un rol important revine aici modelelor
parentale, ce influenţează adoptarea de roluri specifice de gen. De asemenea,
în cristalizarea identităţii sexuale elemente esenţiale derivă din interacţiunea
cu persoane de sex opus. Adolescenţa deschide în general fereastra ce permite
primele legături sentimentale, în care se infiripă primele relaţii romantice şi
apar cele dintâi experienţe intime, iar modul în care adolescentul se confruntă
cu aceste noi ipostaze îşi pune amprenta asupra laturii sale sexuale.
Adolescenţa reprezintă de asemenea un punct de
răscruce din punct de vedere al vocaţiei: momentul de alegere a carierei. Dacă
până acum copilul a mers pur si simplu la şcoală şi a urmat o programă şcolară
stabilită de alţii, acum se ajunge la o intersecţie, unde fiecare drum inseamnă
o direcţie profesională care va aduce succese sau eşecuri. Dar cât de grea este
alegerea cand direcţiile sunt atât de multe, când dorinţele adolescentului nu
sunt văzute ca cele mai “profitabile” de către cei din jur, când toţi îi spun
“să faci cea mai bună alegere!". De multe ori acesta e momentul în care se
renunţa la copilărie şi la visurile frumoase construite de la întrebarea
standard: “Ce vrei să te faci când o sa fii mare?”, momentul când planurile se
confruntă (şi cel mai des pierd) cu realitatea. Desigur, sunt şi cazuri în care
există un talent sau un interes deosebit pe o direcţie binecunoscută din copilărie,
cazuri în care identitatea vocaţională e stabilită din timp, trecerea prin
adolescenţă nefiind decât o etapă oarecare din drumul spre realizarea ţelului.
Dar aceasta se întamplă mai rar. În mod obişnuit, alegerea înseamna lungi
dezbateri în familie, multe frământări individuale intr-o încercare obositoare
de a descoperi adevărata chemare. Din păcate, puţini adolescenţi realizează că
deciziile pot fi schimbate pe parcurs, că de pe orice drum poţi să te intorci,
că a te răzgândi nu e un capăt de ţară. Fără o conştientizare a acestor
lucruri, decizia pare o sentinţă pe viaţă, ceea ce contribuie negativ la
echilibrul adolescentului.
O
altă sarcină specifică acestei perioade este stabilirea unei identităţi
moral-spirituale, ceea ce face referire la dimensiunile etice ale fiecărui om,
la principiile ce vor servi drept constituţie de-a lungul vieţii, la tot ce
poate însemna spiritualitate. E etapa în care dezvoltarea morală atinge nivelul
de autoacceptare, de complianţă voluntară la etică, depăşind stadiul preconvenţional
(acceptarea deciziilor pentru evitarea pedepsei) şi pe cel al conformităţii
convenţionale cu rolul (acceptarea deciziilor pentru menţinerea prieteniilor) (Kohlberg,
1958 apud Sion, 2007)
Aceste
procese de formare au loc simultan, sub o dublă influenţă - interioară, prin
presiunea de dezvoltare si maturare firească, înscrisă în structura biologică
predeterminată, şi exterioară, incluzând aici mediul familial, şcolar şi
social. Dificultăţile derivă din gradul de adaptare al fiecăreia din aceste
identităţi la standardele impuse de cele trei mari grupuri obişnuite de
influenţă externe. Situaţia optimă e cea în care identitatea se conformează
cerinţelor mediului. Când aceasta nu se întamplă, adolescenţii o resimt profund
şi dezvoltă comportamente particulare, relativ specifice. O variantă este retragerea
în sine, cu tendinţa la izolare într-o lume interioară, în care scad contactele
cu colegi, prieteni, familie, cu ore lungi de autoanaliză, nemulţumiri,
ruminaţii existenţiale, ajungând deseori la căutarea propriului sens, cu
întrebări (pseudo) filosofice despre destinul ca individ, destinul întregii
omeniri. O a doua variantă este răzvrătirea împotriva a tot ce poate însemna
autoritate, din cauza unor standarde şi limite considerate prea înguste,
îngrădind aspiraţii şi dorinţe neconforme cu normele acesteia. E cazul
adolescentului care începe să lipsească de la ore, se ceartă cu profesorii,
pleacă de acasă, refuză regulile familiei şi sfaturile celor mai vârstnici ca
el, îşi gaseşte aliaţi în prieteni care la rândul lor par a se sufoca în legile
nescrise ce pun graniţe atunci când libertatea devine un risc. Cele două situaţii
problematice standard sunt două poziţii extreme. În prima individul îşi
dezvoltă un univers interior vast pe care vrea să îl stăpânească, în timp ce
prin comportamentul lui pare a se considera prea mic faţă de lumea exterioară.
În a doua există preocuparea tânărului de a-şi creşte libertatea spre a cuceri
lumea din jur, părând prea mare pentru lumea asta mică, cu prea puţin timp de a
se uita în propriul suflet. În momentul în care negocierea între individ şi
mediu aşează frontierele propriei identităţi la o distanţă satisfăcătoare
pentru ambele tabere, criza se rezolvă, pas esenţial în drumul la capătul
căruia se află stadiul de adult.
Ce
se întamplă într-o familie când copilul îşi începe bătălia de cucerire a
propriei identităţi? Trecerea copilului prin adolescenţă corespunde unei noi
etape a ciclului vieţii de familie, etapa cu sarcini de dezvoltare specifice ce
presupune un efort nou al întregii familii în depăşirea cu bine a momentului de
vulnerabilitate. Modificările din interiorul familiei au ca punct de plecare
noua identitate de sine pe care adolescentul şi-o formează, structurându-se ca
adult. Bătând la uşile maturităţii, el are nevoie de recunoaşterea acestui statut,
ceea ce înseamnă atât auto-adaptare cât şi adaptarea familiei sale la
identitatea conturată. În interiorul familiei, schimbarea rolului generic de
copil cu cel de adult atrage deseori după sine un dezechilibru al homeostaziei.
Pentru părinţi, copilul rămâne pentru totdeauna un copil, de aceea acceptarea
lui ca adult este adesea un proces dificil, în care şi părinţii sunt nevoiţi să
îşi reajusteze aşteptări, gânduri, dorinţe, emoţii. (Sion, 2007, pp. 44-47)
Ce se modifică?
Graniţele interpersonale. În nevoia de cristalizare
a propriului eu, de a-şi găsi limitele identităţii sale de acum singularizate,
apare o rigidizare a graniţelor interpersonale. Adolescentul, fie prin
retragere în sine, fie printr-o atitudine rebelă marchează o ruptură faţă de
sistemul familial, şi îndeosebi faţă de parinţi, din cauza dorinţei sale de
independenţă. Aceştia observă schimbarea şi au senzaţia că nu-şi mai recunosc
copilul. Dacă înainte acesta era deschis faţă de ei, avea dese manifestări emoţionale
pozitive, le solicita ajutorul şi sfatul, acum el se închide într-o lume a lui
(care poate fi camera sa ori grupul de prieteni), nu le mai vorbeşte despre ce
face şi ce simte, nu mai ţine cont de opiniile lor. Părinţii reacţionează uneori
foarte puternic la aceste manifestări, catalogându-le ca „lipsă de respect”,
„copilării”, „pretenţii exagerate”, „consecinţe ale unui anturaj prost” ceea ce
duce, evident, la certuri, discuţii aprinse şi sentimente de suferinţă şi
neînţelegere de ambele părţi.
Regulile.
Un punct esenţial pentru evitarea sau ameliorarea conflictelor adolescent/părinţi
îl reprezintă renegocierea regulilor. Deşi sunt conştienţi că a trai într-o
societate, de orice fel, presupune conformarea la nişte norme, între adolescenţi
şi „regulă” se dă o luptă de principiu, ce e motivată de aceeaşi nevoie de
independenţă, unicitate şi libertate. Astfel, căutarea acelor limite proprii
înseamnă forţarea vechilor reguli stabilite în interiorul familiei, necesitatea
adolescentului concretizându-se în scăderea controlului părinţilor. Reguli de
genul: „la ora 9 seara eşti în casă”, „nu ai voie să lipseşti noaptea de
acasă”, „nu poţi fi prieten cu x, y pentru că te influenţează în mod negativ”,
„la calculator stai maxim 1 oră pe zi”, „nu pleci singur în vacanţe”, „situaţia
scolară îţi e verificată lunar prin discuţia cu dirigintele”, „trebuie să ştim
despre fiecare prieten nou”, deşi acceptate uşor ca şi copil, acum sunt văzute
ca şi constrângeri şi limitări ale libertăţii şi obligă la o reevaluare ce va
fi facută cu multe precauţii pentru ca autoritatea parinţilor să nu fie complet
redusă la tăcere.
Responsabilităţile.
Statutul spre care se tinde, cel de adult, presupune atât drepturi cât şi
îndatoriri. Libertatea şi independenţa vin împreună cu obligativitatea de asumare
a unor noi responsabilităţi. Aceasta înseamnă preluarea unor sarcini casnice,
asumarea consecinţelor ce derivă din anumite decizii, implicare responsabilă în
alegerile făcute (de la grupul de prieteni, la modul de petrecere a timpului
liber şi până la direcţia carierei). Creşterea gradului de responsabilizare se
află în legatură cu un alt pas important în evoluţia familiei din perioada
aceasta, aceea a implicării adolescentului în decizii, dând cuvântului său greutate
mult mai mare, pas care determină nevoia unei reechilibrări a forţelor în jocul
de putere specific familiei.
Trecerea
prin adolescenţă este în concluzie un proces dificil pentru întreaga familie,
care destabilizează echilibrul dinamic construit până atunci. Este practic o
etapă revoluţionară ce rareori trece fără frământări, în care cei doi parteneri
ai aşa-zis-ului conflict (adolescent / parinţi) se redefinesc şi se transformă
reciproc, motiv pentru care, pentru o scurtă perioadă de timp, nu reuşesc parcă
să se mai recunoască. Ei au nevoie de ceva vreme să se redescopere reciproc, să
înveţe să se accepte şi să se înţeleagă chiar dacă la finele perioadei îşi vorbesc
de pe cu totul alte poziţii decât până atunci. Adolescenţa este acel moment în
care e nevoie de o anumită distanţă pentru desăvârşirea unui Eu matur,
crisalida care asigură o scurtă ruptură de mediu necesară metamorfozei de la
copil la adult.
În literatura de specialitate adolescenţa a fost abordată din mai multe
perspective teoretice dintre care amintim (Marcelli
& Braconnier, 2006):
-
abordarea sociologică – adolescenţa înseamnă inserare în viaţa socială a
adulţilor, ea diferă de la o epocă la alta;
-
abordarea istorică – sunt prezentate diferenţele între trecut şi prezent în
definirea adolescenţei;
-
abordarea culturală – adolescenţa este
diferită de la o cultură la alta, exemplul oferit este dat de Margaret Mead ce
face referire la analiza adolescenţilor din Insulele Samoa, aceasta ajungând la
concluzia că, cu cât societatea e mai complexă, cu atât adolescenţa e mai îndelungată
şi mai conflictuală;
-
abordarea psihanalitică – centrată pe viziunea lui Sigmund Freud în ceea ce
priveşte pulsiunile, complexele adolescenţilor; distanţarea de părinţi se
realizează prin respingerea identificărilor din copilărie;
-
abordarea cognitivă – centrată pe viziunea lui Piaget, adolescenţii au o
gândire operatorie formală, au capacitatea de a utiliza ipoteze, scenarii,
cazuri posibile;
-
abordarea invenţionistă – Stanley Hall (1904) vede adolescenţa ca o creaţie
socio-istorică de adaptare prin urbanizare,
diviziunea socială a muncii, separarea claselor sociale, segregarea
şcolilor pe vârstă.
1.2.
|
Şcoala - arena validării axiologice prin feedback-ul
socializării
|
„Natura
şi educaţia sunt asemănătoare. Într-adevăr, educaţia îl transformă pe om şi,
transformându-l, îi dă o a doua natură.” (Democrit apud Carcea, 2001)
Nici o altă instituţie a statului nu are atât de multă influenţă asupra
devenirii copilului cum are şcoala. Intrarea copilului în şcoală poate fi
considerată o cotitură fundamentală în procesul socializării. Acest pas
important este confirmat de comparaţia realizată de Mendel: „Nu este adevărat
că cea mai mare aventură a umanităţii a fost piciorul pus de om pe suprafaţa
lunară; cea mai mare aventură, după naştere, este momentul în care copilul
păşeşte pentru prima dată pe poarta şcolii”(Goodman, 2000, p.120). Referindu-se la rolul şcolii în
socializare, Goodman subliniază faptul că „această instituţie socială are
îndatorirea directă de a insufla individului informaţii, deprinderi şi valori
pe care societatea le consideră importante pentru viaţa socială. Nu numai
cititul, scrisul şi aritmetica, ci şi cinstea, respectarea cuvântului şi
punctualitatea constituie o parte a programei de socializare a şcolii.” (Goodman,
2000, p.121). La o primă abordare,
importanţa socializării în şcoală derivă mai ales din durata sa: din cauza
întinderii şi obligativităţii şcolarităţii, ea se exercită asupra unei părţi
importante de populaţie încă din grădiniţă şi până la finalul liceului sau al
facultăţii. Să nu uităm că în modernitate durata şcolarităţii obligatorii a
cunoscut o continuă evoluţie, tinzând către 12 clase obligatorii, ceea ce
presupune că socializarea şcolară va începe la vârsta de trei ani şi se va
continua cel puţin până la ieşirea din adolescenţă.
Un alt plan de analiză a socializării şcolare
se referă la faptul că odată cu intrarea în şcolaritate viaţa copilului
dobândeşte o coloratură aparte, care se referă la:
-
activităţile specifice acestei instituţii, atât în interiorul, cât şi în afara
orelor de clasă;
-
diversitatea raporturilor sociale în care va fi plasat elevul;
-
valorile şi normele care reglementează raporturile şcolare;
-
configuraţia status – rol specifică vieţii de elev;
-
întregul câmp şcolar în care copilul se afirmă zi de zi.
Prin
sarcinile pe care le trasează sub forma temelor pentru acasă, prin participarea
copilului la activităţi colective, şcolare şi extraşcolare, prin modul în care
se structurează relaţiile dintre elevi (ca egali), instituţia şcolară se impune
ca o forţă cu o influenţă incontestabilă asupra vieţii cotidiene a copilului.
Şcoala pătrunde tot mai profund în sistemul
personalităţii elevilor, exercitând o influenţă covârşitoare asupra dezvoltării
acesteia, ţinând cont că obiectivele şcolii s-au multiplicat şi diversificat,
iar conţinuturile sale s-au îmbogăţit permanent. Viaţa fără şcoală este de
neconceput în zilele noastre, ea furnizând mijloacele esenţiale pentru
adaptarea şi integrarea în societate, scopuri urmărite de asemenea în procesul
de socializare.
Prin
curriculum-ul şcolar, instituţia şcolară are o influenţă majoră asupra modului
în care elevii îşi organizează, îşi structurează cunoştinţele, ideile.
„Sistemul de învăţământ furnizează copiilor o reprezentare abstractă şi
simbolică a lumii, ceea ce le permite să-şi dezvolte atât gândirea, cât şi
abilităţile de relaţionare şi integrare în viaţa socială. Şcoala nu oferă doar
simple cunoştinţe; ea îi învaţă pe copii să privească lumea din perspective
diferite, oferă un model de concepere a lumii, dependent de cultura în care se
integrează. Aceste influenţe diverse ale şcolarizării subliniază rolul unic al
şcolii în influenţarea dezvoltării sociale şi cognitive a copilului.” (Rîşnoveanu,
2010, p.138).
Jean Houssaye este de părere că şcoala
realizează o socializare diferită faţă de alţi agenţi ai socializării datorită
a trei aspecte: a. faptul de a trăi permanent într-o colectivitate, cu toate
constrângerile fizice şi psihologice pe care aceasta le implică; b. faptul de a
fi constant într-o situaţie de evaluare, susceptibil de a fi lăudat sau
criticat; c. faptul de a fi supus mereu puterii adultului.
Socializarea în spaţiul şcolii este
indisolubil legată de problema cunoaşterii, a achiziţiei de cunoştinţe, a
formării de priceperi şi deprinderi: a. Pe de o parte, socializarea este o
condiţie necesară desfăşurării activităţii în şcoală. Este nevoie de crearea
unui cadru social în care să se poată desfăşura activitatea specific şcolară,
constituirea unei normativităţi sociale. Exigenţa de a se supune regulilor
pentru a „deveni elev” se loveşte de faptul că aceste reguli sunt socialmente
constituite: istoric, datorită stilului adoptat de profesor în clasa sa, dar şi
în interacţiunile zilnice între profesor şi elevi, în contextul predării –
învăţării. Prin urmare, contractul pedagogic trebuie precedat de un contract
social , al „păcii educative”. b. Pe de altă parte, socializarea şcolară se
realizează în simbioză cu progresul în cunoaştere, cele două procese nu pot fi
separate. Spre deosebire de activităţile libere ale copilului în spaţiul
familial, la şcoală activităţile urmăresc o logică pedagogică a progresiei în
achiziţii de un anumit tip. A învăţa înseamnă a te mobiliza în realizarea unei
activităţi serioase, ce presupune perseverenţă, atenţie, concentrare, efort şi
validare pe baza unor criterii. La şcoală, activitatea nu se organizează după
dorinţele şi preferinţele de moment ale elevilor, ci presupune învăţarea
amânării, concentrarea pe un obiectiv
fixat, condiţii indispensabile învăţării de tip şcolar. Prin urmare, în
contextul construirii cunoaşterii lor elevii asimilează noi practici sociale (Houssaye, 2007, pp.25 – 26).
Şcoala
realizează în fapt două procese de socializare, suprapuse parţial: a. O socializare intenţionată, voluntară,
formală, oficială ce decurge din finalităţile explicit formulate pentru
sistemul de învăţământ, din conţinuturile transmise în mod sistematic, din
procedurile didactice recomandate a fi utilizate la clasă, dar şi din cadrul
normativ oficial (legi, prevederi legale, regulamente de funcţionare) care
prevede drepturi şi îndatoriri ale actorilor implicaţi în educaţie – cultura
explicită a şcolii; b. O socializare spontană, desfăşurată într-un plan
invizibil şi neintenţionat (coexistent planului formal), prin intermediul
valorilor, atitudinilor, normelor implicite ce se creează în spaţiul interacţional
concret al şcolii, al clasei, în relaţiile interpersonale de zi cu zi ce se
petrec între elevi (socializarea între egali) şi între elevi şi cadrele
didactice – cultura implicită a şcolii.
Numind şcoala o adevărată „placă turnantă a socializării”, M. Darmon
identifică 3 categorii de produse pe care le generează socializarea şcolară: 1.
Şcoala este înainte de toate locul unde se învaţă conţinuturi şi competenţe
care sunt explicit prezentate ca şi cunoştinţe şcolare de achiziţionat. Aceasta
ne îndreptăţeşte să caracterizăm modul şcolar de socializare în dimensiunea sa
educativă ca o ruptură cu modul de socializare practică. 2. În mod implicit
(difuz şi mai puţin vizibil), în şcoală se învaţă un anumit raport cu spaţiul
şi timpul (programul şcolar, amenajarea sălii de clasă, poziţionarea elevilor
în bănci), schemele comunicării nonverbale şi utilizarea corporalităţii în
situaţii diferite, interiorizarea schemelor sociale legate de organizarea
socială (definiţia socială a inteligenţei, a diviziunii muncii, legitimitatea
ordinii sociale pornind de la concepţii meritocratice etc.) 3. Socializarea
sentimentală sau asimilarea culturii grupului de egali (complicităţile elevilor
sau cum să eludezi regulile impuse de adulţi în şcoală, cum să faci lucrurile
interzise, fără să suporţi consecinţele) (Darmon,
2007, apud Râşnoveanu, 2007,p 63 – 64).
Un alt specific al socializării şcolare, subliniat
de Adriana Rîşnoveanu ( 2010, pp.140-141),
este autonomia: „Şcoala este instituţia în care copilul experimentează autonomia:
este separat de familia sa de apartenenţă pentru câteva ore pe zi, îşi
gestionează timpul, sarcinile, relaţiile cu ceilalţi colegi şi cu adulţii, ia
decizii, îşi asumă responsabilităţi, are iniţiative, toate acestea fiind
asistat în mare parte din timp de cadrele didactice. Misiunea şcolii se încheie
odată cu ieşirea din adolescenţă, atunci când se presupune că sinele devine
coerent, consistent şi conştient de sine.” Aşadar, putem considera, asemeni
Adrianei Rîşnoveanu, că şcoala are două mari ţinte privind programul ei de
socializare:
- adaptarea elevului la cerinţele şcolii, la
viaţa lui, aici şi acum, în spaţiul şcolar (socializarea la timpul prezent,
socializarea şcolară şi dobândirea meseriei de elev);
- furnizarea către elev a instrumentelor
necesare adaptării lui la viaţa de după absolvirea şcolii (socializarea la
timpul viitor, socializarea pentru viaţa de adult şi dobândirea autonomiei
individuale).
Cele
două ţinte trebuie să se regăsească în programul de socializare al şcolii, în
mod autentic şi concordant, astfel încât socializarea şcolară să nu reprezinte
o socializare pentru un univers mirific, al paradisului pierdut al copilăriei
complet securizate de către cei deja competenţi din punct de vedere social,
socializare ce se poate dovedi complet nefuncţională sau care lucrează
împotriva individului matur odată cu intrarea acestuia în universul adulţilor. Şcoala are o funcţie puternic socializatoare,
prin care furnizează modele de atitudini, norme, valori, comportamente mult mai
largi decât cele circumscrise de curriculum – ul şcolar, modele cuprinse în
cultura organizaţională a şcolii. Elevii trebuie să-şi însuşească în şcoală nu
numai cunoştinţe şi deprinderi, şcoala îndeplinindu-şi astfel funcţia cognitivă,
ci este absolut necesar pentru progresul societăţii să fie vizată şi funcţia
socializatoare a şcolii, astfel încât elevii să deţină cunoştinţe şi competenţe
sociale. Şcoala trebuie să contribuie în mod esenţial la inserţia socială a
tinerilor pe care îi pregăteşte pentru viaţă, prin dezvoltarea competenţelor
sociale şi civice: pregătirea şi exersarea rolurilor viitoare pe care le vor
întâlni în societatea, formarea şi dezvoltarea abilităţilor comunicaţionale, a
capacităţilor asertive, promovarea valorilor şi comportamentelor dezirabile din
punct de vedere social, formarea atitudinilor şi a conduitelor care pun în
armonie individul cu societatea. Toate acestea reprezintă scopuri pe care şcoala trebuie să le aibă permanent
în atenţie, prin prisma rolului său socializator subsumat idealului educaţional
al şcolii româneşti: ,, dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a
individualităţii umane, formarea personalităţii autonome şi asumarea unui
sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală,
pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească
activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa
muncii.” ( Legea
Educaţiei Naţionale, nr.1/2011, p.1 apud Râşnoveanu,
2010).
2
|
Metodologia cercetării
|
Metoda aleasă a fost ancheta
sociologică ca procedură cantitativă, ţinând seama de aspectul nomotetic de
abordare a realităţii, iar ca specie
a acestei metode am ales sondajul de
opinie. Extensiunea largă a anchetelor sociologice în investigaţia socială trebuie
explicată şi în legatură cu rolul opiniei publice în reglarea vieţii sociale.
Ancheta constituie una dintre modalităţile de cunoaştere ştiinţifică a
opiniilor, atitudinilor, aspiraţiilor oamenilor şi totodată, un mijloc de
influenţare. Se poate spune fără a greşi că sondajele de opinie fac parte din
practica vieţii societăţii moderne. Populaţia este consultată prin intermediul
sondajelor asupra unei game foarte largi de probleme economice şi sociale -
activitatea comercială, satisfacţiile în raport cu mass-media, utilizarea
timpului liber, atitudinile electorale etc. După unii autori, un indicator al
nivelului de civilizaţie al unei ţări l-ar constitui şi gradul de familiarizare
al cetăţenilor săi cu chestionarele de anchetă. Este semnificativă, în acest
sens, aprecierea autorului francez J. Antoine, care afirma că „ancheta prin
sondaj a intrat adânc în deprinderile societăţii noastre moderne. Ea
interesează nu doar câteva categorii socioprofesionale, ci, în general, „omul
modern” al secolului XX.
În mod precumpănitor, prin
anchetă se studiază opiniile oamenilor (ideile, părerile, atitudinile şi
motivaţiile lor) motiv pentru care adeseori i se mai spune şi ancheta de
opinie. Ancheta este şi rămâne o metodă de bază a sociologiei, subordonând
o gamă largă de fapte, fenomene sociale, care pot fi investigate cu ajutorul
ei. „Nu există - spune I. Drăgan - latură sau domeniu al vieţii sociale în
raport cu care oamenii să nu-şi formuleze păreri şi nu există atitudini sau
conduite - de la cele economice până la cele etice, politice, religioase - în
care factorul opinie să nu intervină ca element activ” ( Drăgan, 1968).
2.1.
|
Ipoteze
|
Ipoteza 1 - Există diferențe
semnificative de model valoric între elevii de diferite filiere liceale date de
exigențele diferite cerute de aceste cadre instituționale.
Ipoteza 2 - Ipoteza secundă
pornește de la o asumpţie a lui Hofstede
și care constă în postularea relativei omogenităţi a societăţilor, astfel încât
cultura poate fi echivalată cu naţiunea, iar rezultatele analizei pe orice grup
din interiorul naţiunii oferă în linii mari aceeaşi imagine despre cultura
societăţii respective.
Datorită evoluției extrem de rapide a tehnologiei și marea receptivitate
a segmentului de vârstă cercetat la aceste schimbări considerăm că această
asumpție a lui Hofstede nu se va menține atunci când vom compara orientarea
valorică a adolescenților cu orientarea valorică națională fiind de așteptat
schimbări consistente.
2.2.
|
Instrumentul şi tehnica
de cercetare
|
Ca
tehnică de cercetare am ales sondajul Values Survey Module (Hofstede,2013),
care este standardizat, consacrat și disponibil free pentru cercetarea
academică , al cărui instrument (chestionarul)
l-am tradus împreună cu partea relevantă a manualului de aplicare.
Chestionarul
original cuprinde 30 de itemi din care am selectat pentru instrumentul propriu
24, adică întrebările legate strict de definirea dimensiunilor valorice.
Ceilalţi itemi erau legaţi, în chestionarul original, de raţiuni statistice şi
au fost eliminaţi sau adaptaţi în altă formă scopului cercetării prezente.
Cele 24 de întrebări incluse în chestionar permit
calcularea scorurilor celor șase dimensiuni ale sistemului de valori național
ca și componente ale culturilor naționale : Raportarea la Putere (cadru lărgit vs. cadru restrâns),
Individualism vs. Colectivism, Masculinitate vs. Feminitate, Evitarea Incertitudinii (puternic vs.slab),Orientare
pe Termen Lung vs. Orientare pe Termen Scurt,
Permisivitate vs. Austeritate. La toți itemii se răspunde pe scale de cinci puncte.
De exemplu să presupunem că un grup de 57 de
repondenți dintr-o țară produc următoarele scoruri la întrebarea 04 (importanța
unui loc de muncă sigur ):
10 x răspunsul 1 = 10
24 x răspunsul 2 = 48
14 x răspunsul 3 = 42
5 x răspunsul 4
= 20
1 x răspunsul 5 = 5
54 răspunsuri valide
= 125
Trei dintre cei 57 de repondenți au dat răspunsuri
invalide: fie nu au răspuns fie au răspuns multiplu. Răspunsurile invalide se
înlătură. Scorul mediu în cazul nostru este 125/54=2,31. Scorurile medii pe
scalele de cinci puncte este preferabil să fie calculate cu două zecimale. O acuratețe mai mare nu este
realistă deoarece datele unui sondaj sunt măsurători imprecise.
Registrul Raportarea la Putere
Raportarea la
Putere este definită ca măsura în care cei
mai puțin puternici membri ai instituțiilor și organizațiilor dintr-o societate
se așteaptă și acceptă că puterea este distribuită inegal. Problema fundamentală
aici este cum gestionează o societate inegalităţile dintre membrii ei. Oamenii
din societăţile care înregistrează un scor mare al parametrului Raportarea la Putere accept o ordine
ierarhică în care fiecare îşi găseşte locul, ierarhie care nu are nevoie de nici o justificare. În
societăţile cu o valoare scăzută a parametrului Raportarea la Putere oamenii luptă pentru egalizarea distribuirii
puterii şi cer justificarea
inegalităţilor de putere.
Formula de indexare este :
RRP = 35(m07 – m02) + 25(m20 – m23) + C(rp)
unde m02 este
scorul mediu pentru întrebarea 02 ș.a.m.d. Registrul se întinde pe o plajă de la 1 la 100 de
puncte între țările cu o Raportare la Putere
restrânsă și cele cu o Raportare la Putere lărgită. C(rp) este o
constantă, pozitivă sau negativă, care depinde de natura eșantionului și
nu afectează comparația dintre țări. Este aleasă de cercetător pentru a trece
scorurile RRP în plaja de valori de la 0 la 100.
Registrul Individualism (RI)
Individualismul este opusul colectivismului.
Individualismul presupune o societate în care legăturile între indivizi sunt
slabe într-un cadru social atomizat: se așteaptă ca fiecare să se îngrijească singur și să își ajute doar
membrii de familie apropiați. Colectivismul presupune o societate în care
oamenii sunt integrați de la naștere în in-group-uri coezive și puternice care
continuă să îi protejeze de-a lungul întregii vieți în schimbul unei loialități
necondiționate. Imaginea societăţii din perspectiva acestei dimensiuni este
definită în termenii de ,,eu” sau ,,noi”.
Formula de indexare este :
RI = 35(m04 – m01) + 35(m09 – m06) + C(ic)
unde m01 este
scorul mediu pentru întrebarea 01 ș.a.m.d. Registrul se întinde pe o plajă de la 1 la 100 de
puncte între țările puternic colectiviste și cele puternic individualiste.
C(ic) este o constantă, pozitivă sau negativă, care depinde de natura
eșantionului și nu afectează comparația dintre țări. Este aleasă de
cercetător pentru a trece scorurile RI în plaja de valori de la 0 la 100.
Registrul Masculinitate (RM)
Masculinitatea este opusul feminității. Masculinitatea presupune o societate în care
rolurile sociale de gen sunt clar distincte: bărbații trebuie să fie asertivi,
duri și axați pe succesul material iar femeile sunt așteptate să fie modeste,
tandre și preocupate de calitatea vieții. Feminitatea presupune o societate în
care rolurile de gen sociale sunt nivelate: toată lumea, atât femeile cât și bărbații, trebuie să fie
modestă, tandră și preocupată de calitatea vieții.
Faţeta masculină a acestei dimensiuni reprezintă
preferinţa în societate pentru cucerire, eroism, asertivitate şi recompensă
materială pentru success, societatea fiind una competitivă.
În opoziţie, feminitatea reprezintă preferinţa pentru
cooperare, modestie, grija pentru cei mai slabi şi calitatea vieţii, societatea
fiind una orientată spre consens. În contextul de afaceri, binomul
masculinitate versus feminitate este uneori definit în termenii de ,,cultură
dură sau tandră”.
Formula de indexare este :
RM = 35(m05 – m03) + 35(m08 – m10) + C(mf)
unde m03 este
scorul mediu pentru întrebarea 03 ș.a.m.d. Registrul se întinde pe o plajă de la 1 la 100 de
puncte între țările puternic feminine și cele puternic masculine. C(mf) este o
constantă, pozitivă sau negativă, care depinde de natura eșantionului și
nu afectează comparația dintre țări. Este aleasă de cercetător pentru a trece
scorurile RM în plaja de valori de la 0 la 100.
Registrul Evitarea Incertitudinii (REI)
Evitarea Incertitudinii este definită ca măsura în
care membrii instituțiilor și organizațiilor unei societăți se simt amenințați
de situații nesigure, necunoscute, ambigue sau nestructurate.Problema
fundamentală aici este cum o societate gestionează şi reacţionează la faptul că
viitorul nu poate fi cunoscut: ar trebui să poată să controleze viitorul sau
pur şi simplu să-l lase să se întâmple? Societăţile cu un scor ridicat la acest
parametru menţin un cod rigid de credinţe şi comportament şi sunt intolerante
la comportamente şi idei neortodoxe. Societăţile cu scoruri scăzute menţin o
atitudine mai relaxată în care practicile contează mai mult decât principiile.
Formula de indexare este :
REI = 40(m18 - m15) + 25(m21 – m24) + C(ei)
unde m18 este
scorul mediu pentru întrebarea 18 ș.a.m.d. Registrul se întinde pe o plajă de la 1 la 100 de
puncte între țările cu o slabă Evitare a
Incertitudinii și cele cu o puternică Evitare a Incertitudinii . C(ei) este o
constantă, pozitivă sau negativă, care depinde de natura eșantionului și
nu afectează comparația dintre țări. Este aleasă de cercetător pentru a trece
scorurile REI în plaja de valori de la 0 la 100.
Registrul Orientarea pe Termen Lung (ROTR)
Fiecare societate trebuie să menţină anumite legături
cu propriul trecut în acelaşi timp cu gestionarea provocărilor prezentului şi
viitorului. Societăţile prioritizează aceste două obiective diferit.
Societăţile cu un scor mic la această dimensiune
prefer să menţină tradiţiile şi normele validate în timp , privind în acelaşi
timp cu suspiciune orice schimbare socială.
Termen Scurt este specifică societăților ce prețuiesc
valorile legate de trecut și prezent, în particular respect pentru tradiție,
păstrarea ,,obrazului” și îndeplinirea obligațiilor sociale.
Pe de alt parte, acele societăţi care înregistrează un
scor mare , au o abordare mult mai pragmatică: ele încurajează cumpătarea şi
eforturile pentru o educaţie modernă ca mod de pregătire pentru viitor. Orientarea
pe Termen Lung este specifică unei societăți care promovează valori orientate
către recompense viitoare, în particular adaptarea, perseveranța și cumpătarea
În contextul de afaceri această dimensiune este
explicată ca ,,normativul pe termen scurt versus pragmatismul pe termen lung”.
În mediul academic este folosită şi terminologia ,,monumentalism versus umilitate
flexibilă”.
Formula de indexare este :
ROTR = 40(m13 – m14) + 25(m19 – m22) + C(otr)
unde m13 este
scorul mediu pentru întrebarea 13 ș.a.m.d. Registrul se întinde pe o plajă de la 1 la 100 de
puncte între țările cu un Termen Scurt
de Orientare și cele cu un Termen Lung de Orientare.. C(otr) este o constantă,
pozitivă sau negativă, care depinde de natura eșantionului și nu afectează
comparația dintre țări. Este aleasă de cercetător pentru a trece scorurile ROTR
în plaja de valori de la 0 la 100.
Registrul Permisivitate versus Austeritate (RPA)
Permisivitatea caracterizează o societate care permite recompensarea gratuită a unor
dorințe sau sentimente, în special a celor care au de a face cu petrecerea
timpului liber, distracția cu prietenii, cheltuielile, consumul și sexul. Polul
său opus, Austeritatea, caracterizează o societate care controlează astfel de
gratificații regularizându-le sub forma unor norme sociale stricte și unde
oamenii se simt mai puțin liberi să se bucure de viețile lor.
Formula de indexare este :
RPA = 35(m12 – m11) + 40(m17 – m16) + C(pa)
unde m12 este
scorul mediu pentru întrebarea 12 ș.a.m.d. Registrul se întinde pe o plajă de la 1 la 100 de
puncte între țările permisive și cele foarte austere. C(pa) este o constantă,
pozitivă sau negativă, care depinde de natura eșantionului și nu
afectează comparația dintre țări. Este aleasă de cercetător pentru a trece
scorurile RPA în plaja de valori de la 0 la 100.
2.3.
|
Eşantionarea
|
În stabilirea eşantionului
de cercetare am plecat de la o asumpţie a lui Hofstede și care constă în
postularea relativei omogenităţi a societăţilor, astfel încât cultura poate fi
echivalată cu naţiunea, iar rezultatele analizei pe orice grup din interiorul
naţiunii oferă în linii mari aceeaşi imagine despre cultura societăţii
respective.
Subiecții
selectaţi pentru cercetare au fost elevii claselor a XII - a liceu și a XI
- a învăţământ profesional, niveluri terminale, pe care i-am
considerat drept cea mai relevantă
populație adolescentină în cercetarea modelelor de reușită datorită faptului
că, sub presiunea integrării iminente în viața socială, la această categorie
s-a cristalizat un ideal-tip al reușitei sociale.
Populaţia ţintă totală
la nivelul judeţului este de aproximativ 1660 de elevi. Aceasta ar fi
fost mărimea maximă a eşantionului nostru. Deoarece acoperirea ei în întregime
era improbabilă datorită unor considerente luate în calcul precum dezinteresul
unor tineri privind cercetările sociale, absenteismul asociat pregătirii pentru
bacalaureat, dificultăţilor de planificare şi operare datorită programului
divergent al operatorilor, diriginţilor şi elevilor, erorilor de operare şi
chestionare inerente, s-a încercat acoperirea unui procent cât mai mare din
această populaţie, care să asigure o reprezentativitate numerică ridicată a
eşantionului. Am urmărit obţinerea unei structuri identice între populaţie şi
eşantion aplicând acestuia aceeaşi proporţie între sexe (feminin 48,78% şi masculin 51,22%)[1] şi
categoriile filierelor de studiu (filiera teoretică 41,5 %, filiera tehnologică
49,15 % şi filiera vocaţională 9,32 %) în
toate unităţile de învăţământ analizate (Studiul OSP la nivelul judeţului Tulcea, C.J.A.P. Tulcea, 2010).
Am realizat aşadar o eşantionare areolară (Rotariu
şi Iluţ, 2006, p.183) pe unităţi de învăţământ, pe cote legate - sexe şi
filiere de studiu (Rotariu şi Iluţ, 2006, p.176)
Eşantionul realizat numără 954 de elevi, după cum
urmează :
Structura
eşantionului
|
|||||
Masculin
|
Feminin
|
||||
Filiera teoretică
|
Filiera tehnologică
|
Filiera vocaţională
|
Filiera teoretică
|
Filiera tehnologică
|
Filiera vocaţională
|
157 elevi
|
287 elevi
|
46 elevi
|
239 eleve
|
182 eleve
|
43 eleve
|
Unitatea
de învăţământ
|
Filiera
de studiu
|
Clase
existente
|
Număr
total de elevi
|
Număr
realizat
|
Băieţi
|
Fete
|
COLEGIUL DOBROGEAN
"SPIRU HARET" TULCEA
|
teoretică
|
6
|
162
|
65
|
26
|
39
|
LICEUL TEORETIC "DIMITRIE
CANTEMIR" BABADAG
|
teoretică
|
4
|
96
|
69
|
29
|
40
|
LICEUL TEORETIC
"CONSTANTIN BRĂTESCU"
ISACCEA
|
teoretică
|
3
|
65
|
64
|
24
|
40
|
LICEUL TEORETIC
"GHEORGHE MUNTEANU MURGOCI" MĂCIN
|
teoretică
|
5
|
122
|
66
|
26
|
40
|
LICEUL TEORETIC
"GRIGORE MOISIL" TULCEA
|
teoretică
|
6
|
172
|
66
|
26
|
40
|
LICEUL TEORETIC
"ION CREANGĂ" TULCEA
|
teoretică
|
5
|
137
|
66
|
26
|
40
|
LICEUL DE ARTE
"GEORGE GEORGESCU" TULCEA
|
vocaţională
|
2
|
64
|
63
|
20
|
43
|
SEMINARUL TEOLOGIC
ORTODOX "SF. IOAN CASIAN" TULCEA
|
vocaţională
|
1
|
26
|
26
|
26
|
0
|
LICEUL TEHNOLOGIC
"ION MINCU" TULCEA
|
tehnologică
|
1
|
13
|
13
|
12
|
1
|
LICEUL TEHNOLOGIC
MĂCIN
|
tehnologică
|
2
|
31
|
31
|
19
|
12
|
LICEUL TEHNOLOGIC
"SIMION LEONESCU" LUNCAVIŢA
|
tehnologică
|
2
|
48
|
37
|
23
|
14
|
LICEUL TEHNOLOGIC
"VASILE BACALU" MAHMUDIA
|
tehnologică
|
1
|
18
|
18
|
12
|
6
|
LICEUL TEHNOLOGIC
TOPOLOG
|
tehnologică
|
3
|
68
|
55
|
41
|
14
|
LICEUL TEHNOLOGIC
MĂCIN, profesional
|
tehnologică
|
1
|
11
|
10
|
7
|
3
|
LICEUL TEHNOLOGIC
TOPOLOG profesional
|
tehnologică
|
1
|
21
|
21
|
13
|
8
|
COLEGIUL AGRICOL
"NICOLAE CORNĂŢEANU" TULCEA , profesional
|
tehnologică
|
1
|
23
|
23
|
15
|
8
|
COLEGIUL TEHNIC "HENRI
COANDĂ" TULCEA , profesional
|
tehnologică
|
1
|
33
|
30
|
19
|
11
|
COLEGIUL
"ANGHEL SALIGNY" TULCEA
|
tehnologică
|
2
|
38
|
34
|
21
|
13
|
COLEGIUL AGRICOL
"NICOLAE CORNĂŢEANU" TULCEA
|
tehnologică
|
5
|
88
|
45
|
25
|
20
|
COLEGIUL "BRAD
SEGAL" TULCEA
|
tehnologică
|
5
|
106
|
49
|
26
|
23
|
COLEGIUL ECONOMIC
"DELTA DUNĂRII" TULCEA
|
tehnologică
|
8
|
238
|
52
|
25
|
27
|
COLEGIUL TEHNIC
"HENRI COANDĂ" TULCEA
|
tehnologică
|
4
|
80
|
51
|
29
|
22
|
2.4.
|
Culegerea datelor
|
Culegerea datelor s-a efectuat timp de două săptămâni,
în perioada 11 - 23 mai 2015 cu ajutorul colegelor de la cabinetele de
asistenţă psihopedagogică care aveau în structură unităţi de învăţământ liceal,
cu care am acţionat ca operatori de
teren după un instructaj prealabil ce viza selectarea repondenţilor,
prezentarea chestionarului repondenţilor, principalele erori de administrare de
evitat.
Menţionez, cu
mulţumirile de rigoare pentru ajutorul acordat, colegele profesori consilieri
şcolari Liliana Smira (C.A.P.P. Colegiul ,,Anghel Saligny”
Tulcea), Mirela Carpov (C.I.A.P.P. Colegiul Agricol ,,Nicolae Cornăţeanu”
Tulcea, Liceul de Artă ,,George Georgescu” Tulcea, Seminarul Teologic ,,Ioan
Casian” Tulcea), Carmina Butoi (C.A.P.P. Colegiul Dobrogean ,,Spiru Haret”
Tulcea), Victoria Novic (C.A.P.P. Colegiul ,,Brad Segal” Tulcea), Cătălina Ilie
(C.A.P.P. Colegiul Economic ,,Delta Dunării” Tulcea), Mariana Luca, (C.A.P.P.
Colegiul Tehnic ,,Henri Coandă” Tulcea), Lucreţia Petcu (C.A.P.P. Liceul Teoretic
,,Constantin Brătescu” Isaccea), Alina Văcaru (C.A.P.P. Liceul Teoretic "Gheorghe
Munteanu Murgoci" Măcin), Dumitra Nicola (C.I.A.P.P. Liceul Teoretic
,,Grigore Moisil” Tulcea şi Liceul Tehnologic „Ion Mincu” Tulcea), Carmen
Platon (C.A.P.P. Liceul Teoretic „Ion Creangă” Tulcea), Marinela Tarbu (C.A.P.P.
Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” Babadag), Gabriela Moldovianu (C.A.P.P Liceul Tehnologic „Simion Leonescu”
Luncaviţa), Lazăr Aura (C.A.P.P. Liceul
Tehnologic Măcin), Iuliana Ion (C.A.P.P. Liceul Tehnologic „Vasile Bacalu”
Mahmudia), Oana Şutilă (C.A.P.P. Liceul
Tehnologic Topolog).
2.5.
|
Analiza datelor
|
Am
procedat la cuantificarea frecvenţelor şi calculul scorurilor medii asociate
fiecărui item, pe sexe şi filiere de studiu, pe care le-am centralizat în
tabelul din Anexa 2.
Apoi
am crescut nivelul de generalitate şi am calculat frecvenţele şi scorurile
medii asociate itemilor pe filiere de studiu (Anexa 3) şi sexe (Anexa 4).
Frecvenţele şi scorurile medii generale se regăsesc în tabelul totalizator din
Anexa 5.
În ceea ce priveşte constantele necesare trecerii
scorurilor în intervalul 1- 100, lăsate la aprecierea cercetătorului, am ales
pentru ele următoarele formule, care derivă din natura intervalului teoretic în
care se pot înscrie aceste scoruri, interval teoretic determinat de formulele
de calcul hofstediene.
Iată aceste intervale teoretice pe dimensiuni :
RRP = 35(m07 – m02) +
25(m20 – m23) + C(rp) (-240
….240) C(rp)=(scor brut/4,8)+50
RI = 35(m04 – m01) + 35(m09 – m06) + C(ic) (-280 ….280) C(ic)=(scor brut/5,6)+50
RM = 35(m05 – m03) + 35(m08 –
m10) + C(mf) (-280 ….280) C(mf)=(scor brut/5,6)+50
REI = 40(m18 - m15) + 25(m21 –
m24) + C(ei) (-260 ….260) C(ei)=(scor brut/5,2)+50
ROTR = 40(m13 – m14) + 25(m19 –
m22) + C(otr) (-260 ….260)
C(otr)=(scor brut/5,2)+50
RPA = 35(m12 – m11) + 40(m17 –
m16) + C(pa) (-300 ….300) C(pa)=(scor brut/6)+50
A urmat
calculul scorurilor dimensiunilor hofstediene în tabelul din Anexa 6.
Am
construit 6 modele de reuşită socială
corespondente subseturilor populaţionale
definite de variabila de sex şi
categoriile filierelor de studiu
(teoretică, tehnologică şi vocaţională), la care se adaugă, pe scara de
la particular la general, cele definite doar de variabila de sex precum şi
modelul general, ordonând cei şase
parametri valorici hofstedieni descrescător şi analizând cantitativ rangul cât
şi cuantumul scorului şi calitativ prin definirea generală a modelului în
funcţie de diferenţele înregistrate. Am asignat fiecărui model o abreviere pentru a uşura citarea în demersul
analitic .
Astfel,
conform datelor din Anexa 6, avem următoarele modele:
Modelul
masculin, filiera teoretică M1
|
Modelul
feminin, filiera teoretică F1
|
Modelul
masculin adolescentin MMA
|
|||
Registrul
Permisivitate versus Austeritate (RPA)
|
55,55
|
Registrul
Permisivitate versus Austeritate (RPA)
|
61,67
|
Registrul
Permisivitate versus Austeritate (RPA)
|
60,80
|
Registrul
Masculinitate (RM)
|
54,50
|
Registrul
Masculinitate (RM)
|
54,92
|
Registrul
Masculinitate (RM)
|
54,15
|
Registrul
Orientarea pe Termen Lung (ROTR)
|
51,21
|
Registrul
Orientarea pe Termen Lung (ROTR)
|
54,14
|
Registrul
Orientarea pe Termen Lung (ROTR)
|
51,87
|
Registrul
Individualism (RI)
|
50,24
|
Registrul
Raportarea la Putere (RRP )
|
51,17
|
Registrul
Raportarea la Putere (RRP )
|
51,19
|
Registrul
Raportarea la Putere (RRP )
|
49,95
|
Registrul
Individualism (RI)
|
50,50
|
Registrul
Individualism (RI)
|
51,12
|
Registrul Evitarea
Incertitudinii (REI)
|
47,90
|
Registrul Evitarea
Incertitudinii (REI)
|
46,45
|
Registrul Evitarea
Incertitudinii (REI)
|
43,59
|
Modelul
masculin, filiera tehnologică M2
|
Modelul
feminin, filiera tehnologică F2
|
Modelul
feminin adolescentin MFA
|
|||
Registrul
Permisivitate versus Austeritate (RPA)
|
59,99
|
Registrul
Permisivitate versus Austeritate (RPA)
|
59,22
|
Registrul
Permisivitate versus Austeritate (RPA)
|
60,44
|
Registrul
Masculinitate (RM)
|
53,55
|
Registrul
Orientarea pe Termen Lung (ROTR)
|
54,39
|
Registrul
Masculinitate (RM)
|
54,22
|
Registrul
Raportarea la Putere (RRP )
|
51,63
|
Registrul Masculinitate
(RM)
|
53,16
|
Registrul
Orientarea pe Termen Lung (ROTR)
|
54,07
|
Registrul
Orientarea pe Termen Lung (ROTR)
|
51,62
|
Registrul
Raportarea la Putere (RRP )
|
51,44
|
Registrul
Raportarea la Putere (RRP )
|
51,13
|
Registrul
Individualism (RI)
|
50,83
|
Registrul
Individualism (RI)
|
50,96
|
Registrul
Individualism (RI)
|
50,65
|
Registrul Evitarea
Incertitudinii (REI)
|
43,74
|
Registrul Evitarea
Incertitudinii (REI)
|
48,21
|
Registrul Evitarea
Incertitudinii (REI)
|
47,48
|
Modelul
masculin, filiera vocaţională M3
|
Modelul
feminin, filiera vocaţională F3
|
Modelul
adolescentin MA
|
|||
Registrul
Permisivitate versus Austeritate (RPA)
|
62,52
|
Registrul
Permisivitate versus Austeritate (RPA)
|
58,72
|
Registrul
Permisivitate versus Austeritate (RPA)
|
59,22
|
Registrul
Masculinitate (RM)
|
52,45
|
Registrul
Masculinitate (RM)
|
54,80
|
Registrul
Orientarea pe Termen Lung (ROTR)
|
54,39
|
Registrul
Orientarea pe Termen Lung (ROTR)
|
52,24
|
Registrul
Orientarea pe Termen Lung (ROTR)
|
52,33
|
Registrul
Masculinitate (RM)
|
53,16
|
Registrul
Raportarea la Putere (RRP )
|
50,95
|
Registrul
Individualism (RI)
|
50,15
|
Registrul
Raportarea la Putere (RRP )
|
51,44
|
Registrul
Individualism (RI)
|
47,83
|
Registrul Evitarea
Incertitudinii (REI)
|
50,07
|
Registrul
Individualism (RI)
|
50,96
|
Registrul Evitarea
Incertitudinii (REI)
|
41,58
|
Registrul
Raportarea la Putere (RRP )
|
49,64
|
Registrul Evitarea
Incertitudinii (REI)
|
48,21
|
În ceea ce priveşte interpretarea scorurilor, Hofstede
procedează în felul următor:
0……………………………….50…………………………………100
Austeritate Permisivitate
Feminitate
Masculinitate
Orientare pe termen scurt
Orientare pe termen lung
Contestarea ierarhiei
Acceptarea ierarhiei
Acceptarea incertitudinii Evitarea incertitudinii
Colectivism
Individualism
Pentru
comparaţiile cu tabloul naţional, iată valorile dimensiunilor pentru România[3]:
Registrul
Raportarea la Putere (RRP )
|
90
|
Registrul Evitarea
Incertitudinii (REI)
|
90
|
Registrul
Orientarea pe Termen Lung (ROTR)
|
52
|
Registrul
Masculinitate (RM)
|
40
|
Registrul
Individualism (RI)
|
30
|
Registrul
Permisivitate versus Austeritate (RPA)
|
20
|
O primă observaţie este ocuparea rangului I, în toate
modelele, de către valorile asociate permisivităţii sociale, e adevărat, într-o
măsură relativ mică faţă de plaja generală a scorurilor dar semnificativă faţă
de valoarea acestei dimensiuni la nivel naţional.
O provocare, care a existat de la începutul umanităţii
este gradul în care copiii mici sunt socializaţi. Fără socializare, nu devenim
,,oameni”. Această dimensiune este definită ca măsura în care oamenii încearcă să-şi controleze dorinţele şi
impulsurile, în funcţie de cum au fost crescuţi. Controlul relativ slab se
constituie în permisivitate iar cel puternic în austeritate. Oamenii din
societăţile clasificate ca indulgente manifestă dorinţa de a-şi realiza
impulsurile şi dorinţele, de a se bucura de viaţă şi de a se distra. Ei posedă
o atitudine pozitivă şi sunt înclinaţi spre optimism. În plus, consideră timpul
liber important, acţionează cum le convine şi cheltuie banii cum vor.
Permisivitatea provine din surse diverse: centrarea
învăţământului pe elev, strategia reproductivă bazată pe descendenţi puţini dar
sprijiniţi puternic de către părinţi, trendul general societal bazat pe
relaxarea moravurilor sexuale şi consumerism.
Remarca lui Hofstede că societăţile permisive acordă gratis îndeplinirea dorinţelor umane
naturale de bază, în timp ce cele austere au convingerea că acordarea acestor gratificaţii trebuie
guvernată de norme stricte, descrie destul de bine sistemul educaţional indulgent
actual în care asistăm la fenomene ca inflaţia de diplome, eliminarea examenelor
de admitere, coruperea examenelor de absolvire.
O a doua observaţie este îmbrăţişarea valorilor
masculinităţii de către fete la un nivel mai mare decât băieţii deşi relativ
apropiat. Cultura egalităţii de şanse şi a acţiunii afirmative are cu siguranţă
un rol în această situaţie. Scorul
general la această generaţie, mult mai mare decât cel naţional conturează o
viitoare societate masculină, Acest lucru este corelat şi cu creşterea scorului
la individualism la tineri faţă de media naţională.
O a treia observaţie priveşte
proeminenţa individualismului la generaţia cercetată faţă de media naţională (50,96
faţă de 30), care se traduce în câmpul educaţional prin faptul că elevii se
aşteaptă să fie trataţi individual şi imparţial, indiferent de capitalul lor
social. Formarea grupurilor între elevi are caracter ad-hoc, criteriile fiind
simpatia şi abilităţile admirate. Confruntările şi discutarea liberă a
conflictelor sunt considerate salutare iar timiditatea slabă sau non-existentă.
Şi, la fel ca normele şi valorile ce ţin de permisivitate, cadrul valoric
individualist este mai pronunţat la fete decât la băieţi (în toate modelele).
A patra observaţie constată scăderea
puternică a scorului asociat evitării incertitudinii la tineri faţă de media
naţională (48,21 faţă de 90), concretizată la tineri printr-un cadru valoric ce
ţine de acceptarea incertitudinii şi a riscurilor asociate. Rădăcinile acestei
scăderi stau atât în impredictibilitatea şi viteza de schimbare contemporană a
socialului cât şi în ignoranţa în faţa unor pericole care nu existaseră înainte
şi care nu au reuşit încă să producă ,,anticorpi” sociali. Acceptarea
incertitudinii se traduce printr-o stare de nesiguranţă crescută, prezentă în
cercetarea noastră cel mai pregnant la băieţii care urmează studii vocaţionale.
Acest lucru poate fi pus în relaţie cu schimbarea accelerată a sistemelor
sociale şi a rolurilor vocaţionale asociate lor.
Al cincilea lucru observat este
scăderea puternică, la fel ca în cazul precedent, a scorului asociat raportării
la putere la adolescenţi faţă de media naţională (51,44 faţă de 90). Aceasta
înseamnă o acceptare scăzută a ierarhiilor impuse datorită lipsei de modele
autentice. Spiritul contestatar se ascute pe măsură ce tinerii nu găsesc sau
găsesc modele nefuncţional de urmat. Creşterea individualismului, a drumului
urmat în manieră proprie este corelată astfel şi cu lipsa modelelor şi
prăbuşirea ierarhiilor. În sistemul educaţional scăderea prestigiului social al
corpului didactic este simţită de către elevi care reacţionează în consecinţă,
indisciplina şi comportamentele de risc în cadrul şcolii fiind favorizate de
această scădere a autorităţii (Hofstede, 2010, p.70-71).
A
şasea observaţie ţine de alinierea
orientării pe termen lung a adolescenţilor cu trendul naţional (54,39
faţă de 52).
Societăţile cu un scor mic la această dimensiune
prefer să menţină tradiţiile şi normele validate în timp , privind în acelaşi
timp cu suspiciune orice schimbare socială.
Orientarea pe termen scurt este specifică societăților
ce prețuiesc valorile legate de trecut și prezent, în particular respect pentru
tradiție, păstrarea ,,obrazului” și îndeplinirea obligațiilor sociale.
Pe de alt parte, acele societăţi care înregistrează un
scor mare , au o abordare mult mai pragmatică: ele încurajează cumpătarea şi
eforturile pentru o educaţie modernă ca mod de pregătire pentru viitor.
Orientarea pe termen lung este specifică unei societăți care promovează valori
orientate către recompense viitoare, în particular adaptarea, perseveranța și
cumpătarea.
Verificarea
ipotezelor
Ipoteza 1 nu
se confirmă, nu putem vorbi de diferențe semnificative de model valoric între elevii de diferite filiere
liceale date de exigențele diferite cerute de aceste cadre instituționale. Calculul
deviaţiei standard între modelele M1, M2, M3, F1, F2, F3 nu relevă transgresări
între ierarhiile valorice şi abateri standard de mai mult de 5,9 %. Valoarea
deviaţiei standard este un număr
pozitiv sau nul, fiind rezultatul extragerii unui radical de ordin par. Este nulă dacă şi numai dacă şirul este
constant. La acestea se adaugă următoarea proprietate: are aceeaşi unitate de măsură precum şi
acelaşi ordin de mărime cu datele iniţiale şi media.
Abaterea
standard în compararea modelelor valorice (%)
|
||
Modelul
feminin, filiera teoretică
|
5,9
|
Modelul
masculin,filiera vocaţională
|
Modelul
masculin,filiera vocaţională
|
5,8
|
Modelul
masculin, filiera tehnologică
|
Modelul
feminin, filiera tehnologică
|
5,3
|
Modelul
masculin,filiera vocaţională
|
Modelul
feminin ,filiera vocaţională
|
5,3
|
Modelul
masculin,filiera vocaţională
|
Modelul
masculin,filiera vocaţională
|
5,0
|
Modelul
masculin, filiera teoretică
|
Modelul
feminin, filiera teoretică
|
5,0
|
Modelul
masculin, filiera tehnologică
|
Modelul
feminin, filiera tehnologică
|
4,4
|
Modelul
masculin, filiera tehnologică
|
Modelul
feminin, filiera tehnologică
|
4,3
|
Modelul
feminin, filiera teoretică
|
Modelul
feminin ,filiera vocaţională
|
4,3
|
Modelul
masculin, filiera tehnologică
|
Modelul
feminin ,filiera vocaţională
|
4,2
|
Modelul
feminin, filiera teoretică
|
Modelul
feminin, filiera teoretică
|
4,1
|
Modelul
masculin, filiera teoretică
|
Modelul
masculin, filiera tehnologică
|
4,0
|
Modelul
masculin, filiera teoretică
|
Modelul
feminin ,filiera vocaţională
|
3,5
|
Modelul
feminin, filiera tehnologică
|
Modelul
feminin, filiera tehnologică
|
3,3
|
Modelul
masculin, filiera teoretică
|
Modelul
feminin ,filiera vocaţională
|
3,2
|
Modelul
masculin, filiera teoretică
|
Ipoteza
2 se confirmă, la adolescenţi fiind prezentă o răsturnare a ierarhiei
dimensiunilor valorice de la nivel naţional. Această răsturnare presupune în
cazul raportării la putere, evitării incertitudinii şi permisivităţii şi mari
amplitudini de variaţie a scorului. Singurul numitor comun care rămane între
noile şi vechile generaţii este orientarea pe termen lung adică efortul făcut
de toate generaţiile, fiecare în modul ei, de a păstra legătura cu propriul trecut în acelaşi timp cu
gestionarea provocărilor prezentului şi viitorului printr-o orientare pragmatică,
către valorile eficiente în respectivul moment istoric, valori orientate către
recompense viitoare ale adaptării.
În concluzie, modelul de valori adolescentin presupune:
- o atitudine optimistă şi relaxată
referitoare la viaţă;
- existenţa orientării pragmatice pe termen lung (deşi scorul minim
defineşte un termen mediu);
- o abordare masculină, asertivă, a problemelor unei lumi competitive;
- un spirit contestatar dar care acceptă ierarhiile bazate pe valori
autentice şi funcţionale;
- o manieră proprie de rezolvare a problemelor, într-un peisaj atomizat
de interese individuale;
- acceptarea incertitudinii şi o mai mare toleranţă şi adaptare la
schimbarea socială.
3
|
Anexe
|
3.1.
|
Anexa 1 - chestionarul
|
CHESTIONAR
Vă rugăm să răspundeți la
acest chestionar legat de valorile spre
care se orientează tinerii adolescenți, dorind să aflăm părerea voastră pentru
cercetarea de perfecționare didactică Valorile
în școală și societate. Modele de reușită în imaginarul adolescentin.
Sexul
|
Filiera liceală
|
||||||||
Masculin
|
Feminin
|
Teoretică
|
Tehnologică
|
Vocațională
|
|||||
Răspunde
la întrebările următoare urmărind această scală , de la 1 la 5, unde:
1 - de cea mai 2 -
foarte 3 - de importanță 4 – de mică 5 – de foarte mică
mare importanță
important medie importanță importanță/neimportant
Încercuiește un singur răspuns
pe fiecare scală.
|
|||||
Gândește-te
la locul de muncă ideal și cât de
important ar fi pentru tine să :
|
|||||
01. îți rămână sufficient timp pentru viața
personală și de familie
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
02. ai un
șef demn de respect
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
03. să ți se recunoască performanța
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
04. ai un loc de muncă sigur
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
05. lucrezi cu oameni plăcuți
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
06. faci o muncă interesantă
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
07.
fii consultat de către șef pentru deciziile care au implicații asupra muncii
tale
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
08.
trăiești într-o zonă plăcută
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
09.
faci o muncă respectată de către membrii familiei și prieteni
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
10.
ai șansa de a promova
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
În viața privată cât de
importante sunt următoarele aspecte pentru tine :
|
|||||
11. păstrarea unui timp
liber suficient pentru distracție
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
12. să fii moderat, având
puține dorințe
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
13. să poți să îți ajuți
prietenii
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
14. să fii cumpătat
(necheltuind peste necesar)
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
Răspunde
la întrebările următoare urmărind această scală , de la 1 la 5, unde:
1.
întotdeauna 2. de obicei 3. câteodată 4. rareori 5. niciodată
Încercuiește
un singur răspuns pe scală.
|
|||||
15.
Cât de des te simți nervos sau tensionat?
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
16. Ești o
persoană fericită?
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
Răspunde
la întrebarea următoare urmărind această scală , de la 1 la 5, unde:
1. da,
întotdeauna 2. da, de obicei 3. Câteodată 4. nu, rareori 5. nu,
niciodată
Încercuiește
un singur răspuns pe scală.
|
|||||
17.
Se întâmplă ca unele persoane sau circumstanțe să te împiedice să realizezi
ceea ce vrei să faci?
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
Răspunde
la întrebarea următoare urmărind această scală , de la 1 la 5, unde:
1. foarte bună 2.
bună 3.
acceptabilă 4.
proastă 5. foarte proastă
Încercuiește
un singur răspuns pe scală.
|
|||||
18.
Pe ansamblu cum ți-ai descrie starea de sănătate în această perioadă?
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
Răspunde
la întrebarea următoare urmărind această scală , de la 1 la 5, unde:
1-foarte 2-destul de 3-oarecum 4-nu prea 5 - nu sunt mândru
mândru mândru mândru mândru deloc
Încercuiește
un singur răspuns pe scală.
|
|||||
19. Cât de mândru ești să fii cetățeanul țării tale?
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
Răspunde
la întrebarea următoare urmărind această scală , de la 1 la 5, unde:
1.
niciodată 2. rar 3. câteodată 4. de obicei 5. întotdeauna
Încercuiește
un singur răspuns pe scală.
|
|||||
20.Cât de des, din experiența ta , se tem elevii să își contrazică
profesorii?
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
Răspunde
în ce măsură ești în acord sau în dezacord cu afirmațiile de mai jos,
urmărind această scală , de la 1 la 5, unde:
1
– puternic 2 - de acord 3 – nedecis 4 - nu sunt 5 - nu sunt deloc
de acord
de acord de
acord
Încercuiește
un singur răspuns pe scală.
|
|||||
21.
Cineva poate fi un bun manager și fără să aibă un răspuns precis la fiecare
întrebare pe care o poate ridica un subordonat în legătură cu munca lui.
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
22. Efortul
consecvent este cel mai sigur mod de a avea rezultate
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
23.
O structură organizațională în care anumiți subordonați au câte
doi
șefi trebuie evitată cu orice preț
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
24.
Regulile unei companii sau organizații nu ar trebui încălcate – nici măcar
atunci angajații cred că încălcarea lor ar fi în interesul organizației
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
Vă mulţumim pentru
colaborare !
3.2.
|
Anexa 2 - Tabelul frecvenţelor şi scorurilor asociate itemilor,
pe sexe şi filiere de studiu
|
3.3.
|
Anexa 3 - Tabelul frecvenţelor şi scorurilor asociate itemilor,
pe filiere de studiu
|
3.4.
|
Anexa 4 - Tabelul frecvenţelor şi scorurilor asociate itemilor,
pe sexe
|
3.5.
|
Anexa 5 - Tabelul frecvenţelor şi scorurilor medii asociate itemilor
|
3.6.
|
Anexa 6 - Tabelul scorurilor dimensiunilor
|
4
|
Bibliografie
|
Adams, G., Berzonsky, M., (2009) Psihologia adolescenţei. Manualul Blackwell, Editura Polirom, Iaşi
Banciu D., Radulescu S., Voicu M.,
(1987), Adolescenţii şi familia (Socializare morală şi integrare socială),
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
Banciu, D. Rădulescu, M.,S., (2002) Evoluţii ale delicvenţei juvenile în
România.Cercetare şi prevenire socială, Bucureşti, Editura Lumina Lex
Bădescu, Ilie, (2002), Istoria sociologiei, vol. I , Editura
Economică , Bucureşti
Carcea, M.I., coord., (2001), Introducere
în pedagogie, Editura Gheorghe Asachi, Iaşi
Cazacu, A., (1992), Sociologia
educației, București, Editura Hyperion
Clerget, S., (2002), Criza adolescenţei. Căi de a o depăşi cu
succes, Editura Trei, Bucureşti
Goodman, N. , (2000), Introducere în sociologie, București,
Editura Lider
Hofstede,G., Hofstede,G.J., Minkov,M., (2010), Cultures and organizations software of the
mind intercultural cooperation and its importance for survival, New York,
McGraw and Hill , https://www.academia.edu/7096518/
Houssaye, J., (2007), Autorite ou education?, Paris, ESF
Editeur
Kohlberg, Lawrence (1958). "The
Development of Modes of Thinking and Choices in Years 10 to 16". Ph.
D. Dissertation, University of Chicago
Marcelli, D., Braconnier, A., (2006),
Tratat de psihopatologia adolescenţei,
Editura Fundaţia Generaţiei, Bucureşti
Rîşnoveanu, A., (2010), Şcoala – agent de socializare. Teorii,
particularităţi, practici, Bucureşti, Editura Universitară
Rotariu,T., Iluţ, P.,(2006), Ancheta sociologică şi sondajul de opinie,
Polirom, Iaşi
Voicu, B., (2011), Sociologie,
capitolul Valorile şi sociologia
valorilor, Editura Polirom, Bucureşti
Referinţe web:
http://geert-hofstede.com/romania.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)